Robert Shumann-unul dintre fruntasii romantismului german

Robert Schumann (n. 8 iunie 1810 – d. 29 iulie 1856) a fost un compozitor și pianist german, unul dintre cei mai celebri compozitori romantici ai primei jumătăți a secolului XIX. Un intelectual, precum și un estet, muzica sa, mai mult decât a oricărui alt compozitor, reflectă adânca natură personală a romantismului. Introspectiv și adesea capricios, începuturile sale muzicale erau o încercare de a se desprinde de tradiția formelor și structurilor clasice pe care le considera prea restrictive. Puțini l-au înțeles în timpul vieții sale, însă o mare parte din muzica sa este considerată acum îndrăzneață în originalitatea armoniei, ritmului și formei.

Biografie

La paisprezece ani a scris un eseu despre estetica muzicii, dar a și contribuit la un volum editat de către tatăl său cu titlul "Portrete ale bărbaților celebri". Aflat încă în școală la Zwickau, citea, în afară de Friedrich Schiller și Johann Wolfgang von Goethe, pe Lord Byron și autorii greci de tragedii. Însă cea mai mare, dar și cea mai îndelungă influență literară exercitată asupra sa, a fost fără îndoială cea a lui Johann Paul Friedrich Richter, evidentă în romanele sale din tinerețe, "Juniusabende" și "Selene", dintre care primul a fost completat în 1826.
În 1828 părăsește școala și după un turneu, unde îl întâlnește pe Heinrich Heine la Munchen, merge la Leipzig pentru a studia dreptul. Interesul său în muzică a fost stimulat în timpul copilăriei, auzind interpretarea lui Ignaz Moscheles la Carlsbad, iar în 1827 entuziasmul său a crescut ascultând lucrările lui Franz Schubert și Felix Mendelssohn. Însă tatăl său, care încurajase aspirațiile muzicale ale copilului, murise în 1826, iar atât mama sa, cât și tutorele său, dezaprobau o carieră muzicală pentru el.
Problema părea să se fi soluționat considerând intenția exprimată a lui Schumann de a studia dreptul, însă atât la Leipzig, dar și la Heidelberg, unde a mers în 1829, neglijează dreptul în favoarea filozofiei, iar "copilul Naturii" pur și simplu a început să compună.
           
            Compozitii la pian

• Op. 1, Variații ale numelui "Abegg" (1830)
• Op. 2, Papillons, (1829—1831)
• Op. 3, Exerciții după metoda lui Paganini pentru Capricii
• Op. 4, Intermezzi (1832)
• Op. 5, Impromptus [pe o tema a Clarei Wieck] (1833)
• Op. 6, Davidsbündlertänze (1837)
• Op. 7, Toccata (1832)
• Op. 8, Allegro în B minor (1831)
• Op. 9, Carnaval (1834—1835)
• Op. 10, 6 Studii de Concert pe baza Capricii lui Paganini (1833)
• Op. 11, Sonata No. 1 in F-sharp minor (1835)
• Op. 12, Fantasiestücke (1837)

           Melodii si Lucrari pentru cor

• Op. 24, "Liederkreis" (Heine), nouă melodii
• Op. 25, "Myrthen", douăzeci și șase de melodii (4 cărți) (1840)
• Op. 29, 3 Gedichte (op. 29)
• Op. 39, "Liederkreis" (Eichendorff), douăsprezece melodii(1840)

               Orchestra

• Op. 38, Symphony No. 1 in B flat, "Spring", (1841)
• Op. 61, Symphony No. 2 in C (1845-46)
• Op. 97, Symphony No. 3 in E flat, "Rhenish" (1850)

https://ro.wikipedia.org/wiki/Robert_Schumann